M-am născut într-o familie catolică de 8 copii. Sunt ultimul copil și singurul din familie care a avut posibilitatea de a studia. Când aveam zece ani, mama obișnuia să-mi povestească despre viața ei. Își dorea să fie călugăriță, dar cultura nu i-a permis acest lucru. Povestea ei m-a inspirat și a încurajat vocația pe care am avut-o înainte de a deveni preot.
Când am împlinit treisprezece ani, am intrat la seminarul minor, dar înainte de a termina formarea mea, mama mea a murit. Am crezut că vocația mea nu se va realiza pentru că nu aveam pe nimeni care să mă susțină financiar. Dar i-am spus rectorului despre situație, iar când raportul meu a ajuns la episcop, acesta a ales să mă sprijine. Așadar, mă ajută să urmez această vocație prin diferite căi, cum ar fi aceea de a vă cere sprijinul.
Cu toate acestea, nu pot uita ajutorul pe care îl primesc de la Fundația CARF. Este cu adevărat remarcabil modul în care membrii fundației se oferă să ne ajute fără să aștepte nimic în schimb. Având în vedere munca extraordinară pe care o fac, merită să le mulțumim și să ne rugăm pentru ei. De asemenea, acest lucru mi-a sporit sentimentul de chemare atunci când reflectez la modul în care alți oameni încearcă să mă însoțească în diferite moduri, cu intenția de a nu-mi lipsi ceva care să mă facă să părăsesc chemarea pe care o simt ca preot.
În sfârșit, atmosfera din Seminarul Internațional Bidasoa, unde locuiesc, toți formatorii și colegii seminariști, este, de asemenea, foarte importantă pentru mine. Faptul că trăiesc într-un mediu internațional, cu un mod de viață pentru toată lumea, mă face, de asemenea, să simt universalitatea Bisericii, că toți suntem una în Hristos.
Dumnezeu să vă binecuvânteze mereu în munca dumneavoastră și în lucrările pe care le faceți pentru a ajuta vocațiile preoțești".
